Experiența proprie, cărțile citite, cursurile urmate, seminariile, workshop-urile spun același lucru în ceea ce privește împlinirea: ca să fii fericit, e bine să știi ce îți dorești (unele mai au și continuare, dar acum ma ocup de prima parte). Pare o banalitate. Evident că știu ce îmi doresc, ai zice, nu-i asa?

Vreau să fiu sănătos, să am bani, să călătoresc, să am o casă, mașină, etc. … Vreau să găsesc un job pe care să îl fac cu pasiune… Vreau să devin antreprenor și să câștig multi bani… Vreau să fiu liber să fac ce îmi place…

Generalizând, cam astea ar fi răspunsurile pe care le primesc la întrebarea “Ce îți dorești?”

OK….și…. Ce faci ca să îți împlinești ceea ce îți dorești?

aici răspunsurile diferă în funcție de caracter/ educație/ vârstă, dar chiar și așa, se împart în câteva categorii:

  1. Păi nimic, deocamdată, că nu am timp.
  2. La câte lucruri mi se întâmplă, nu prea am ce face…
  3. Mi-am setat obiective și mă țin de ele !?!
  4. etc…

Cei din prima categorie sunt cei care se ascund de ei. Își găsesc mereu scuza că au lucruri de făcut (importante sau nu), timpul nu depinde de ei, nu sunt stăpâni 100% pe propria persoană, altcineva le dictează viața. Și chiar dacă pare tragic, într-un fel ciudat se simt confortabil pentru ca nu au asupra lor responsabilitate totala față de ei. DAR, atunci când vor avea timp, SIGUR vor reuși să facă tot ce (cred că) și-au propus. Totuși, pana atunci, amânarea este luxul pe care și-l permit.

A doua categorie este cea a spectatorului în viață. Lucrurile i se întâmplă – aportul personal este aproape de 0. Este o victimă a celorlalți și, ca atare, nu are cum să facă nimic în acest sens. Este prea ocupat să își plângă de mila pentru ceea ce pățește. El ar vrea sa facă ceva pentru el, dar conjunctura, mediu, familia, guvernul, etc. nu îi dau această șansă, altfel CU SIGURANȚĂ ar reuși să facă/să fie ceea ce își dorește.

A treia categorie sunt cei care raționează, planifică și sunt motivați să împlinească ceea ce și-au propus. Setarea de obiective e în trend…În coaching și, mai ales, în business se lucrează predominant cu obiective pentru ca s-a demonstrat ca exista șanse mult mai mari sa fie atins dacă OBIECTIVUL este specific, măsurabil, autonom, relevant și încadrat în timp. Așadar, luam o dorință, o trecem prin filtrul SMART și gata, o punem în practică. Devine astfel un obiectiv la care lucram și cu care într-un fel sau altul ne ocupăm timpul. Și nu e nimic rău în asta dacă, la final, sentimentul de bine, fericire este unul de lunga durata și nu doar de câteva ore sau nici măcar… Dar…

Ce se întâmplă, totuși, când îți atingi obiectivul (eventual unul la care ai muncit luni, chiar și ani) dar ești NEFERICIT? Unde e problema?

Nu se vorbește prea des de acest lucru. Ți-ai dorit o mașină de lux, ți-ai setat asta ca obiectiv, ai muncit mult, ai făcut sacrificii (sa nu), te-ai “ținut” de obiectiv și l-ai îndeplinit. PERFECT! Asta-i tot! ACUM poți/trebuie să fi FERICIT, pentru că doar ți-ai atins obiectivul, asa-i?

Multi nici măcar nu îndrăznesc să își exprime nedumerirea față de ceea ce simt (gol/tristețe/neîmplinire) și așteptarea pe care o aveau (fericire/ liniște/ împlinire). Sunt contrariați de sentiment, dar își aleg un alt obiectiv pentru că SIGUR acesta le va aduce fericirea sau împlinirea dorită.

Ce este, de fapt, un OBIECTIV? Este o construcție mentală… care se poate schimba sau adapta realității prezente. Lucru pe care noi nu îl luam prea des în calcul. Ținem cu dinții să îndeplinim ceea ce ne-am propus (mai ales dacă este setat pe o perioadă mai lungă de 6 luni)  încât uităm sa ne adaptăm prezentului, să verificăm dacă acea realizare mai este relevanta pentru noi, dacă mai are valoare în contextul actual.

Să nu mă înțelegeți greșit – Setarea de obiective este minunata! Funcționează, e utilă! Ceea ce aș vrea să subliniez este important ca obiectivul să fie scos din unidimensionalitate și introdus în contextul vieții, al tuturor lucrurilor cu însemnătate pentru noi. De cele mai multe ori obiectivul este uni sau bidimensional formulat pentru că se referă la maxim 1-2 aspecte din viața în care simți cea mai mare neplăcere/o nevoie pregnantă și nu ține cont de ansamblu.

Obiceiul util pe care îl propun pentru a evita un consum așa mare de energie și timp cu un rezultat nedorit este ORDINE în VIAȚĂ. Ce legătură are ordinea cu fericirea? Mulți ar zice că sunt chiar antitetice, totuși eu susțin că ordinea în viață este precursorul fericirii pentru că, odată ce ai clar în minte care îți sunt valorile, ce îți dorești să experimentezi pe termen lung, cum vrei să te dezvolți ca om, ce contribuție vrei să ai în lume, vei descoperi că obiectivele de atins sunt despre sentimente (ceea ce te face sa simți atingerea obiectivului) și nu despre ceea ce obții efectiv. Mai mult decât atât, un obiectiv setat în concordanta cu sinele autentic îți aduce bucurie de la început până la finalizare, adică te anima și îți deschide mintea să vezi oportunități, îți dă energie să continui când întâlnești obstacole și îți aduce un sentiment de însuflețire și inspirație până la împlinirea lui și mult după aceea.

Descoperă PROGRAMELE

 

sursa foto Unsplash